Atracții din Apuseni & Țara Moților

Huda lui Papară este campioana absolută a Munților Trascău: cea mai lungă, cea mai denivelată și cea mai dificilă peșteră din România, cu cea mai mare sală subterană din țară (Sala Minunilor, 56×92 m, 102 m înălțime), cel mai lung curs de apă subteran și cea mai mare cascadă subterană. Adăpostește aproximativ 84.000 de lilieci, formând cea mai mare colonie din Europa. Formarea sa a început acum circa 2 milioane de ani, prin eroziunea constantă a rocilor calcaroase.

Intrarea în peșteră este un portal monumental de piatră de peste 40 m înălțime, impresionant chiar și fără a intra înăuntru. Peștera este străbătută de un râu subteran tumultuos care formează lacuri și cascade. Accesul în interior este permis doar cu ghid autorizat, costum de neopren și echipament specific. Accesul se face din Sălciua de Jos, pe drumul comunal spre cătunul Sub Piatra, circa 6 km de la DN75.

Cascada Șipote (numită și Cascada de Travertin Șipote) este o bijuterie naturală la 2 km de comuna Sălciua. Este un fenomen carstic complex: apele se colectează pe Platoul Bedeleului (1.100–1.200 m altitudine), străbat rocile calcaroase prin galerii subterane și reies la suprafață prin trei izbucuri la baza unui perete stâncos de peste 100 m. De acolo, pârâul Șipot coboară circa 800 m pe o albie abruptă, de la 700 m la 430 m altitudine, formând cascada de jos (vizibilă direct de pe DN75) și cascada de sus.

Patul de travertin pe care se scurge apa creează imagini de basm: cascade de până la 15 m înălțime, baraje și bazine naturale de calcar. Debitul este remarcabil de constant indiferent de sezon, deci poate fi vizitată în orice anotimp. Lângă vărsarea în Arieș este amenajată o parcare rustică; o potecă marcată (cruce roșie) urcă până la Poiana La Șipote în aproximativ o oră.

Comuna Sălciua ocupă un loc cu totul aparte în geografia Apusenilor: așezată în bazinul mijlociu al Arieșului, între Munții Trascău și Muntele Mare, la altitudini între 700 și 1.400 m, comunitatea este înconjurată de un peisaj carstic excepțional. Datorită reliefului deluros care încadrează lunca largă a Arieșului, zona oferă puncte de belvedere naturale de unde se deschid priveliști largi asupra văii și a versanților care urcă spre Platoul Bedeleului.

Locul este ideal pentru fotografi la răsărit și apus, când lumina caldă a soarelui colorează văile și stâncile. Din zonă pornesc trasee spre Rezervația Vânătările Ponorului, Cascada Dâlbina, Huda lui Papară și Cascada Șipote, făcând Sălciua un nod perfect pentru o zi cu mai multe obiective bifate simultan.

Cascada Dâlbina face parte din Rezervația Naturală Vânătările Ponorului, un sistem carstic complex și spectaculos în care trei pâraie (Valea Seacă, Valea Ponorului și Valea Poienii) converg într-o dolină uriașă, dispar sub pământ și reapar în peștera Huda lui Papară. În perioadele ploioase, pe fundul dolinei se formează un lac temporar, un fenomen carstic rar. Cascada Dâlbina are 18 m înălțime și un front de despărțire a firului de apă de 25 m pe abruptul stâncos, iar formațiunile calcaroase de tip travertinic depuse de-a lungul timpului îi amplifică și mai mult spectaculozitatea.

Traseul pornește din Sălciua de Jos spre cătunul Dumești (drum asfaltat până sus). Dumești însuși merită o oprire: de pe platoul așezat la altitudine se deschide o priveliște superbă asupra întregii depresiuni Sălciua. Din parcare, până la cascadă sunt aproximativ 40 de minute pe jos pe un traseu marcat cu indicatoare clare.

Rimetea este unul dintre cele mai frumoase sate din România, un sat-monument declarat prin Programul European de Restaurare Rurală în 1999, cu case albe cu obloane verzi în stil neoclasic, unele datând din 1668. Așezat la poalele masivului Piatra Secuiului (1.711 m), satul ascunde un fenomen optic unic în România: masivul calcaros este tăiat de o râpă care face ca, pentru locuitorii din nordul localității, soarele să răsară de două ori în fiecare zi vara.

Drumeții pe Piatra Secuiului și spre ruinele Cetății Trascăului (Colțești) atrag iubitorii de natură și istorie deopotrivă. Versanții sunt apreciați de pasionații de parapantă, iar pe Arieș, la câțiva kilometri, se practică raftingul. Străzile albe și îngrijite fac din Rimetea una dintre cele mai fotografiate așezări din Apuseni.

Transapuseana (DJ 107I) este al doilea drum ca lungime din România care traversează un masiv muntos, după Transfăgărășan: 78 km de la Aiud până la Abrud, prin sate pitoreșt izolate cu case din lemn și acoperișuri de paie, urcând până la peste 1.100 m altitudine. O parte a traseului coincide cu un drum roman construit acum 2.000 de ani. Pe drum treci prin Râmet, Ponor, Mogoș și Bucium, prin văi adânci și păduri dese, într-o Românie autentică aproape neatinsă de turismul de masă.

Pe traseu se află Cheile Râmețului (formațiuni carstice spectaculoase, perfecte pentru drumeții scurte) și Mănăstirea Râmet, întemeiată la începutul secolului al XIII-lea, una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania. În zona Bucium: rezervațiile Detunata Flocoasă și Detunata Goală; Poiana cu narcise se află la Negrileasa (nu în Neagra).

Salina Turda este una dintre cele mai spectaculoase destinații turistice din România și din lume: o salină medievală funcțională transformată într-un parc de atracții subteran, la 112 m sub nivelul solului. Galeriile uriașe săpate în sarea gemă adăpostesc un carusel, o roată panoramică (funcțională sub pământ), un teren de minigolf, un lac cu bărci cu vâsle și tribune. Temperatura constantă de 12 grade Celsius și aerul bogat în aerosoli de sare creează un mediu cu proprietăți terapeutice excepționale, recomandat pentru afecțiunile respiratorii.

Salina Turda a apărut în publicații internaționale de renume și în topuri ale celor mai spectaculoase locuri subterane din lume. Este un obiectiv perfect pentru zilele cu ploaie sau pentru vizite cu copiii de orice vârstă.

Cheile Turzii sunt una dintre cele mai grandioase formațiuni geologice din Munții Apuseni: pereți verticali din calcar de peste 300 m înălțime pe circa 3 km lungime, sculptați de râul Hășdate în decursul erelor geologice. Rezervația naturală oferă o rețea de trasee turistice pentru toate nivelele de dificultate, de la plimbări ușoare potrivite familiilor cu copii mici, la variante tehnice pentru alpiniști experimentați care escaladează pereții.

Flora calcicolă din Cheile Turzii este excepțional de diversă, făcând locul o destinație și pentru botaniști și naturaliști. La 30 km distanță se află Rimetea, astfel încât ambele obiective pot fi combinate într-o singură zi.

Peștera Scărișoara adăpostește cel mai mare ghetar subteran din România și unul dintre cei mai mari din Europa: peste 75.000 m³ de gheață fosilă, cu o grosime de 22,5 m și o vârstă incredibilă de peste 3.800 de ani. Peștera are 700 m lungime și 105 m adâncime; temperatura interioară constantă de aproximativ 4 grade Celsius păstrează gheața perfectă chiar și în mijlocul verii. Accesul se face coborând printr-un aven de 48 m, o experiență în sine.

Drumul spre peșteră trece prin Cheile Ordâncușei (4 km lungime, printre cele mai înguste chei din țară, cu lățimi de numai 4–6 m în unele secțiuni), care constituie un spectacol geologic de sine stătător. În apropiere se află și Izbucul Tauz și Izbucul Cotețul Dobreștilor, pentru iubitorii de fenomene carstice.

Roșia Montană, cunoscută în antichitate ca Alburnus Maior, este cea mai veche așezare cu tradiție continuă în exploatarea metalelor prețioase din Europa. Situl conservă peste 7 km de galerii romane săpate cu dalta și ciocanul acum 2.000 de ani, la care se adaugă 80 km de galerii medievale. Pe pereții galeriilor se mai pot vedea și azi firisoare aurii.

Complexul muzeal cuprinde trei secțiuni: Mina Alburnus Maior (cobori 157 de trepte în labirintul subteran roman), Curtea Minei cu utilaje miniere și descoperiri arheologice expuse în aer liber și Muzeul Mineritului cu hărți geologice, unelte, fotografii istorice și vestigii romane. Înscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO confirmă valoarea excepțională a sitului.

Un loc pe care nu-l găsești nicăieri altundeva: un sat întreg înghițit treptat de iazul de decantare al exploatării miniere de la Roșia Poieni. Din 1986, când a început deversarea sterilului rezultat din spălarea minereului cu substanțe chimice, peste 1.000 de localnici au fost strămutați și gospodăriile lor, curțile și cimitirul satului sunt acum îngropate sub zeci de metri de nămol toxic.

Iazul de decantare acoperă circa 13 hectare și în zilele însorite se colorează spectaculos în nuanțe de roșu, verde și galben viu, culori acide și ireale create de reacțiile chimice. Din această apă colorată răsare turla bisericii scufundate, construcția cea mai înaltă a fostului sat, singurul martor vizibil al unei comunități dispărute. Un loc care provoacă melancolie și uimire în egală măsură, vizitat de mii de fotografi și turiști în fiecare an. Atenție: nu vă apropiați de malul lacului.